Nichita Stanescu–Of course

DESIGUR de Nichita Stănescu Desigur, ea e o brăţară purtată la mână de un zeu ea e mai liniştită spre seară deşi e neliniştită mereu. Ea luceşte toată în luna când zeul îsi ridică braţul zâmbind, o lebădă brună cu plisc de argint Zeul e invizibil. Nu se vede decât ea la glezna mâinii lui, bătând în cerul negru şi verde vederea mea ca un cui.

OF COURSE by Nichita Stănescu She is, of course, a bracelet, that a god wears on his hand, she’s more quiet in the evening, though she’s always without rest. She shimmers in the moon dawn when the god lifts his arm, oblique, a beautiful brown swan with a silver beak. The god is invisible. You can spy only her, on the ankle of his wrist, nailing into the green black sky my eyesight, like a fist.