Ok, let’s see–Cartarescu imitates Bacovia, and I’m doing a spectacular job at botching them both. Heh!
În stilul lui Bacovia
de Mircea Cartarescu
e seară şi ninge-ndesat
zăpada-n zăpadă se lasă
şi abia mă mai mişc îngheţat
şi abia mai ştiu drumul spre casă.
e beznă un câine-a lătrat
de-acum n-are rost să mai sper
sprijinit de un stâlp un soldat
şi-aprinde ţigarea stingher
e noapte şi ninge turbat
şi nu mai zăresc nici un drum
cum viaţa-i un loc depărtat
cum totu-i mai simplu de-acum!
|
In the style of Bacovia
by Mircea Cartarescu
it’s evening, a flurry of flakes
jams snow upon snow into foam,
I’m freezing and my body aches
and I barely know my way home.
it’s pitch dark, I hear a dog bark,
it’s pointless to hope, so I don’t;
a soldier, by a post in the park,
a cigarette lights, all alone.
it’s night and it’s rabidly snowing
the storm hides away every road,
how life is so far where I’m going,
how all is a much simpler load!
|
Like this:
Be the first to like this post.
