In the style of Robert Burns–Winter days with pants

And now, for something completely different: a change of pace today, as I’m trying my hand at an English>Romanian translation, and as is my wont, I pick a largely untranslatable text. Via the most excellent blog Whoopee, I found this hilarious parody after Robert Burns (not by him, Antonia cleared that up!) and all of a sudden, I simply itched to translate it. The result is pretty funny if I dare say so myself (if you’re Romanian, that is); I tried to use a lot of archaisms AND regionalisms plus odd and antiquated spellings to capture the quaint and all-too-funny Scottishness of the poem. It was hard, very hard, and I may have invented one or two novel meanings, but I’m relatively pleased with the result.

Winter Days With Pants Robert Burns Antonia Cornwell By candlelight I cast ma mind awa’ Tae long dark nights noo buried in the past, For autumn’s come again, and brought the dark O’ winter: I fear this will be ma last. Och, that I cuid once more a young man be! No fear had I of January’s chill; When I wis young I had ma woolly pants Tae wear around ma bum and keep me well. Ma bonny pants of Highland lambswool spun! Wi’ drawstrings pulled up tight around ma chuff; They kept me warm from sun tae rising sun, And kept ma wizened balls from falling off. But, reckless fool! I frolick’d in the spring Through prickly fields o’ bonnie purple heather, Ma undercrackies snagged upon a sprig, And made a hole tae let in all the weather. Young men take heed, don’t underestimate How much can hang on such a slender thread; Ma woolly kecks unravelled in the wind And noo I hae a chilly bum instead. Ma shrivelled nuts in winter’s icy hand Have lost all girth, and dinnae stand a chance O’ basking in the Summer sun again; I can but dream o’ winter days with pants.

Zile de iarnă cu nădragi Robert Burns La lumin’ de lumânare io cuget pe-ndelete La nopţi prealungi şi negre demult ce-s îngropate Căci uite-i toamn-acilea şi-aduse bezna iernii: Mă tem că-i cea din urmă de cari avea-voi parte! Of, cum aş mai pohti să fiu din nou flăcău! De frigul lui ianuar io nu m-aş mai feri; Când fui dănac, aveam nădragi de lână Să-mi ţină cald la cur în nopţi târzii. Ghizdavi nădragi de Highland, din ţigaie lână! Cu şnurul straşnic strâns pe şodolan, Ei mi-au ţinut de cald în orşce săptămână, Şi coaiele-mi-nălbite păstrat-au pe ciolan. Dar, dobitoc ce sunt! Zburdai în primăvară Prin câmpuri prea ţepoase cu mândre buruieni, Şi turul acăţat-a-mi cât să făcea de sară, Şi-o gaură făcut-ai, să între şapte ierni! Aşa că juni, luaţi de samă al mieu acest cuvânt, Şi preţuiţi ce-atârnă de-aşa şubredă aţă; Izmenele-mi de lâna se destrămară-n vânt Iară acuma iacă, mi-s bucile de ghiaţă. Iar ouăle-ovilite în mâna iernii rece Se micşurară groaznic, o ce amară strişte! Şi vara-n soare nu s-or mai petrece; Visez zile de iarnă cu nădragi pe chişte.